Pe 13 Februarie am avut bucuria de a fi invitat de către Rebecca Walter, reporter Smart FM, la o Discuție de Oameni Mari (deși mai sunt încă foarte copil).
A fost o povestire foarte interesantă iar la re-ascultarea interviului m-am bucurat să mă regăsesc întru totul în ceea ce am spus.
Îți mulțumesc Rebecca pentru că m-ai ajutat să vorbesc liber și relaxat și am retrăi momentele frumoase din viața mea!

Poți asculta acest interviu mai jos

Rebecca Walter: A fi om mare nu este o sarcină tocmai ușoară. Una dintre cele mai grele meserii, se spune, este aceea de a fi om. Viața de om mare ne surprinde mereu, ne aduce, spun eu, față în față cu noi înșine. Ne face să devenim mai introspecți, să ne cunoaștem, să ne lărgim orizonturile, să ne cunoaștem limitele și ne dă puterea, curajul să le și depășim. Iar toate aceste situații, experiențele pe care le trăim de-a lungul vieții ne ajută să evoluăm, să luptăm, să iubim și nu în ultimă instanță să dăruim. În aceast interviu vorbim despre misterele uneia dintre cele mai fascinante metode de transformare a minții, despre ce înseamnă să fii pasionat de mintea umană, despre hipnoză, și desigur despre povestea de om mare din spatele invitatului meu Eugen Popa.

Eugen Popa: Mulțumesc pentru invitație, sunt foarte încântat să fiu aici și să vorbesc despre subiectul ăsta, deși trebuie să recunosc, nu mă regăsesc în sintagma “om mare”. Fiecare dintre noi avem un copil interior și al meu încă se mai joacă.

Rebecca Walter: Nu este rău deloc să auzim că ți-ai păstrat copilul din tine și că el este încă prezent…

Eugen Popa: Chiar plin de viață…

Rebecca Walter: Cine este Eugen Popa? Definește-te în trei cuvinte.

Eugen Popa: Eugen Popa este un om normal care are preocupări mai puțin obișnuite. Cred că ăsta este cel mai simplu mod în care mă pot descrie. Unii oameni sunt pasionați de fluturi, alții sunt pasionați de croșetat, eu sunt pasionat de mintea umană și de cum funcționează ea. Am fost pasionat de chestia asta de când mă știu, aș putea spune.

Rebecca Walter: Să înțeleg că ai avut o chemare, o înclinație spre partea asta spirituală…

Eugen Popa: Da. Pe vremea comunismului exista revista Magazin, care apărea în fiecare miercuri. Pe ea o citeam din scoarță în scoarță, pentru că era singura sursă de informație de pe vremea aceea din care puteai să afli noutăți, descoperiri din știință, psihologie etc. Practic cu ea m-am hrănit ani de zile, până am plecat din țară și am dat de internet.

Rebecca Walter: Practic pasiunea pentru tainele minții și ale sufletului a pornit din copilărie.

Eugen Popa: Da, cu siguranță. Probabil aveam 9-10 ani când citeam revista Magazin.

Rebecca Walter: Ce visai când te gândeai la ce ai vrea să devii când vei fi mare?

Eugen Popa: Este foarte interesant. Singurul vis la care mai pot să mă raportez… la vârsta de 10-11 ani visam să fiu soldat. Dacă stau să mă gândesc acum, nu înțeleg de ce, pentru că nu avea sens. Nici măcar nu am făcut armata, cred că de vină erau filmele pe care le vedeam la televizor.

Rebecca Walter: Înțeleg că la un moment dat ai plecat din România și ai petrecut câțiva ani de zile în străinătate, mai exact în Danemarca. Când s-a întâmplat asta?

Eugen Popa: Aveam 20 de ani.

Rebecca Walter: Ai plecat singur? Ai plecat cu familia?

Eugen Popa: Vrei să-ți spun povestea? Cunoscusem o fată în România care era din Danemarca. Înainte să o cunosc îmi spusesem “vreau să cunosc și eu o fată mai înaltă ca să nu mă cocoșez când o sărut, să fie înaltă, blondă, cu ochii albaștri”. Două săptămâni mai târziu am întâlnit-o pe bulevard, la Romană. Nu mi-a picat fisa în acel moment că era chiar ce mi-am dorit eu.

Am plecat în Danemarca un an mai târziu, prin Germania, cu trenul. Am vrut să-mi iau viză din Germania, am fost refuzat, așa că am găsit alt drum prin Polonia. Trebuia să schimb trenurile în Cracovia, diferența între trenuri fiind de 45 de minute. Eu am ajuns cu o oră întârziere așa că am stat 24 de ore în Cracovia, după care am pierdut ferryboat-ul și am mai stat și acolo 24 de ore. Am ajuns într-un final în Danemarca, nu ușor, dar am reușit.

Rebecca Walter: A fost o aventură, practice.

Eugen Popa: A fost o aventură interesantă, absolut.

Rebecca Walter: Acum îți amintești cu plăcere, atunci probabil nu ai fost atât de încântat.

Eugen Popa: Ba da. Întotdeauna, și asta e un lucru pe care l-am construit, am fost mai relaxat, may “easy going”. Dacă s-a întâmplat asta, hai să vedem ce facem mai departe… dar nu mă stresez deloc. Uneori sunt chiar prea relaxat.

Rebecca Walter: Asta nu este rău deloc. Ok, ce s-a întâmplat în Danemarca?

Eugen Popa: Am locuit 5 ani în Danemarca, în centrul orașului Copenhaga, unde am cunoscut oameni foarte frumoși. Am lucrat acolo,  nu este ceva foarte complicat, trebuie doar să vrei să lucrezi.

Rebecca Walter: Și ce ai lucrat practic?

Eugen Popa: Am făcut de toate, de la spălat wc-uri până la grafică pe calculator. Nu am nicio reținere față de ce am făcut sau nu am făcut în viața mea.

Rebecca Walter:  Te-ai și pregătit acolo? Ai făcut ceva cursuri?

Eugen Popa: Acolo am făcut cursuri de dezvoltare personală: yoga, spiritualitate… asta am făcut acolo din punctul ăsta de vedere, pe lângă job. Pasiunea mai vădită pentru hipnoză a venit mai târziu, însă este foarte important de știut că atunci când studiezi aceste lucruri să spunem estice/orientale, tot despre minte și despre suflet este vorba în povestea aia. Am avut acea viziune, apoi am dat de psihologie, NLP, hipnoză și am văzut viziunea asta despre același subiect. Și într-un fel mă simt binecuvântat acum pentru că am două viziuni asupra aceluiași subiect și mi-e ușor să jonglez între ele și să le combin, ceea ce ajută foarte mult în ceea ce fac.

Rebecca Walter: Cum ți s-a părut efectiv viața in Danemarca? A fost greu începutul, cum te-ai adaptat, cum ți s-au părut oamenii de acolo, de ce nu ai rămas, de ce te-ai întors? Adică ai vrut să pleci cu tot dinadinsul după care te-ai întors…

Eugen Popa: Nu am vrut să plec cu tot dinadinsul, am zis că plec o perioadă, poate 2-3 luni de zile, după care mi-am zis că oricum nu am ce să fac în România și mai bine rămân în Danemarca.

Rebecca Walter: Dar nu vedeai perspective pentru tine în România? Pentru ce voiai tu să faci?

Eugen Popa: La vremea respectivă nu vedeam, eram copilandru totuși, la 20-21 de ani nu ești adult chiar dacă unii așa consideră. Nu ești adult, ești un copil în corp de adult.

Să mă întorc la întrebarea inițială… am studiat acolo, am învățat lucruri lucruri frumoase dar a venit timpul să plec. Țara este superbă, însă oamenii sunt reci. Nu reci în sensul negativ, sunt pur și simplu mai mentali, fiecare este cu treaba lui.

Rebecca Walter: Probabil așa cresc, în acest spirit…

Eugen Popa: Da, așa este. In același timp danezii, statistic vorbind, sunt cei mai fericiți oameni din lume.

Rebecca Walter: Înseamnă că te-ai simțit și tu fericit printre oamenii fericiți.

Eugen Popa: Absolut. M-am simțit extraordinar în Danemarca, mi-a plăcut la nebunie țara, și locul, și oamenii, dar a venit momentul în care am simțit să plec. Pentru mine aș putea spune că România a fost grădinița, școala, Danemarca a fost liceul, după care a trebuit să plec în lume și să-mi văd de viața mea.

Rebecca Walter: Și cumva să studiezi mult în zona spiritualității, ceea ce ai ales mai târziu.

Eugen Popa: Da, am plecat din Danemarca și m-am întors în România pentru câteva luni de zile. A urmat India timp de 6 luni de zile.

Rebecca Walter: Ce ai vrut să găsești, să descoperi în India? Ce căutai de fapt?

Eugen Popa: Am un prieten foarte bun care îmi este și mentor și la momentul respectiv trăia în India. Am ales să merg să trăiesc alături de el. Am stat, am practicat, am predat yoga acolo timp de 6 luni. Am revenit apoi în țară și am stat în România până în anul 2010. Am încercat în România tot felul de joburi, de business-uri pe care le-am pornit eu.

Rebecca Walter: Când ai început să faci hipnoză?

Eugen Popa: Am început să caut pe internet tot felul de informații despre NLP, am făcut și câteva cursuri în această direcție. NLP înseamnă pe scurt programare neuro-lingvistică și este o colecție de tehnici culese din diverse domenii terapeutice, puse cap la cap de niște oameni foarte deștepți plus câteva tehnici proprii. NLP nu este o tehnică, este un sistem de tehnici, și parte din acest sistem au inclus și hipnoza. Desigur, oamenii când aud de hipnoză, fac ochii mari și se gândesc la tot felul de lucruri.

Rebecca Walter: Așa este. Este de fapt un subiect incitant și controversat, care stârnește reacții dintre cele mai diverse.

Eugen Popa: Absolut.

Rebecca Walter: Cât adevăr și câtă imaginație este în ceea ce știm majoritatea dintre noi legat de hipnoză?

Eugen Popa: Ador întrebarea asta. Îți voi da un răspuns puțin cu manta, apoi îți voi da un răspuns direct. Nu există adevăr și imaginație. De fapt nu există realitate și imaginație, ma degrabă, pentru că totul este imaginație. Mintea noastră nu percepe lumea așa cum este ci așa cum suntem. Prin urmare, fiecare dintre noi avem o imaginație și fiecare dintre noi vom interpreta un eveniment în modul nostru propriu și personal. Atunci când vine vorba despre adevăr, pe mine mă bufnește râsul de fiecare dată când cineva afirmă “spun adevărul”. Spui părerea ta, nu spui adevărul. Totul este în imaginație și astfel când vorbim despre hipnoză și cât este adevăr și cât este imaginație în asta… 90% din ceea ce vedem noi că este hipnoza este o punere în scenă.

Eu mereu le spun oamenilor că hipnoza nu înseamnă că ești inconștient, deși cei mai mulți oameni asta cred pentru că asta au văzut la televizor și în filme. Știi cum este, și la știri, ce se promovează cel mai tare? Orice este cât mai dur, mai negativ, acestea sunt știrile care sunt scoase în față. Motivul este foarte simplu: oamenii răspund cel mai bine la frică, la durere, la teamă. Și atunci dacă eu vreau să-ți atrag atenția îți voi prezenta o infomație cât mai dur posibil pentru a-ți atrage atenția.

Rebecca Walter: Și totuși hipnoza te pune în această stare de inconștiență totală sau parțială?

Eugen Popa: Deloc. Gândește-te așa: când vorbim despre mintea umană ne referim la partea conștientă și la cea subconștientă. Gândește-te la mintea umană ca la o camera despărțită în două de un perete care are o ușă. Jumătate de cameră este întunecată, nu are lumină, jumătate este foarte luminată, are un bec puternic. Ce se întâmplă dacă eu deschid ușa? Întră intunericul în camera cu lumină sau invers? Mintea umană este această cameră, în care mintea conștientă este camera luminată și mintea subconștientă este camera întunecată.

Când fac hipnoză, deschid ușa dintre cele două și atunci pătrunde lumina cunoașterii în necunoscutul subconștientului. Cu alte cuvinte, devin mai conștient de mine, descopăr ce anume cauzează problemele, descopăr lucruri pe care nu le știam. Hipnoza nu face să fii inconștient, ci te face să fii mai conștient.

Rebecca Walter: Ai putea să descrii starea în care intră un om când este hipnotizat?

Eugen Popa: Sigur. Este foarte simplu.

Rebecca Walter: Il adormi, stă cu ochii închiși, cât durează?

Eugen Popa: Îți explic acum, zi-mi un film care ți-a plăcut foarte mult, filmul tău preferat.

Rebecca Walter: House of Cards.

Eugen Popa: Bun. Când te uiți la acel film, ești absorbită, ești prinsă acolo de poveste, de intriga care are loc. Asta este o stare de transă. Exact așa este și la hipnoză. Hipnoza este o stare de transă, în care mintea omului este absorbită, este acaparată, este ca un dans. Dacă tu vii la mine și îmi spui “Vreau să mă înveți să dansez”, eu îți spun “ok, ca eu să pot să te învăț să dansezi, va trebui să-mi dai voie”.

Rebecca Walter: Tu vorbești practic de un acord. Îi ceri acordul celuilalt, nu poți să folosești hipnoza ca o stare de avantaj pentru tine, în sensul că nu poți afla orice lucruri pe care le vrei tu.

Eugen Popa: Nu. Și există experimente, există celebrul experiment Montauk în SUA în care au folosit hipnoza în acest sens, însă acei soldați luaseră un drog înainte după care se lucra cu mintea lor. În plus, este un proces lung, nu pocnesc din degete, îți pică capul și îmi spui pinul de la card. Nu funcționează așa.

Rebecca Walter: În cât timp poți induce clientului starea de transă? Cât de repede?

Eugen Popa: Se poate face instant, se poate face în câteva minute, se poate face în 20 de minute. Depinde de om, depinde de nevoia pe care o are, depinde de tehnica pe care o folosesc, dar toate acestea presupun faptul că omul acela vrea.

Rebecca Walter: Deci trebuie să-și dorească lucrul acesta. E periculos în vreun fel? Există efecte secundare?

Eugen Popa: Efectele secundare sunt întotdeauna pozitive. Gândește-te așa: dacă eu te pun pe tine acum să-ți imaginezi o minge albastră tu poți să o faci sau să nu o faci. Hipnoza nu presupune care eu să te forțez, eu doar vorbesc cu tine. Tu urmezi sau nu urmezi ce spun eu, și dacă nu urmezi ce spun eu nu se poate întâmpla nimic deoarece nu te-ai implicat. Eu spun minge albastră, tu spui galbenă.

Rebecca Walter: De exemplu, când cineva are nevoie de un ajutor imediat, când se află într-o situație de criză, care este tehnica pe care o folosești?

Eugen Popa: Când omul este într-o situație de criză sau de șoc, el este într-o stare de transă. Instant. De exemplu, dacă cineva a făcut un accident de mașină și a rămas blocat la volan, nu a mai știut ce să facă, știi acea expresie – mi s-a blocat mintea – aceasta este o stare de transă. Asta înseamnă că mintea conștientă mi s-a blocat, înseamnă că ușa de care spuneam este deschisă și atunci eu pot merge să discut cu el.

Rebecca Walter: Înțeleg că faci ședința de hipnoză dupa care omul reușește să se deblocheze din starea asta.

Eugen Popa: Da. Oamenii vin, de exemplu, și spun “am o fobie”. Aceasta este o transă în care el este prins și nu-i dă de cap, pentru că fobia nu este reală. Fobia este creația minții sale, și este o creație atât de puternică încât el este într-o transă continuă vizavi de obiectul fobiei sale și îi va crea mereu probleme.

Rebecca Walter: Spune-mi, te rog, hipnoza ameliorează aceste stări sau le și vindecă?

Eugen Popa: Le elimină, de cele mai multe ori. În majoritatea covârșitoare a situațiilor rezolvă aceste probleme și sunt situații în care doar le ameliorează. Trebuie să înțelegem că 99% dintre problemele pe care le au oamenii sunt de natură emoțională.

Rebecca Walter: Chiar voiam să te întreb care este tipologia clientului, omului care vine să îți ceară ajutorul.

Eugen Popa: Nu există o tipologie, sunt oameni din toate păturile culturale, sociale.

Rebecca Walter: Există o problemă predominantă?

Eugen Popa: În ultima vreme este o epidemie de atacuri de panică. Nu trece zi în care să nu existe măcar o persoană care să mă întrebe pe unul dintre site-urile noastre despre atacurile de panică.

Rebbeca Walter: Cum îți explici toate aceste stări? Toate aste atacuri de panică vin cumva de la o suma de temeri, de frici?

Eugen Popa: Nu se cunoaște foarte concret cauza atacurilor de panică, general vorbind, dar de cel mai multe ori acestea apar în urma unor tensiuni sau anxietăți puternice care nu s-au manifestat. Și atunci atacul de panică practic se manifestă ca o explozie emoțională, gândește-te  la o oală sub presiune la care din când în când se mai ridică capacul, dar presiunea este acolo.

Rebbeca Walter: Și hipnoza reușește să amelioreze?

Eugen Popa: De cele mai multe ori, da. Dintre toate problemele cu care oamenii se confruntă, atacurile de panică și fobiile sunt cele mai simplu de rezolvat. Cel mai simplu și cel mai rapid.

Rebbeca Walter: În cât timp se pot rezolva aceste probleme? Sau depinde de la individ la individ?

Eugen Popa: Asta este o întrebare la care mulți oameni vor sări de fund în sus…. sunt oameni cu care lucrez două ședințe, sunt oameni cu care lucrez 20 de minute, depinde de persoană.

Rebecca Walter: Și gata, scapă de fobie?

Eugen Popa: Gata, scapă de fobie.

Rebbeca Walter: Și cei care vor să renunțe la anumite vicii, de exemplu la fumat, la alcool etc.

Eugen Popa: Nu depinde atât de mult de problema pe care o are persoana respectivă, cât de cât de mult își dă voie acel om să se lasă condus de hipnotist.

Rebecca Walter: Poți să ne spui un secret din această ședință? Cele spui oamenilor?

Eugen Popa: Uite, o concluzie la care eu am ajuns și probabil mulți oameni vor fi deranjați de această afirmație, dar nu mă deranjează… concluzia la care eu am ajuns în toți acești ani este că principala cauză a tuturor problemelor pe care le au oamenii și vorbim acum exclusiv de cele emoționale (cele 99%) este că oamenii se iau prea tare în serios.

Rebecca Walter: Să înțeleg că tu nu te-ai luat niciodată prea în serios.

Eugen Popa: Ba mă mai iau, dar îmi dau seama. Eu iau în serios faptul că nu ar trebui să mă iau prea tare în serios. Hai să-ți spun altfel: nu crede tot ceea ce gândești sau ceea ce simți. În general, oamenii simt o emoție și se stăpânesc să nu dea pe afară. Oamenii sunt puțini roboței. Faptul că eu simt că ar trebui să fac ceva nu înseamnă că trebuie să și fac. Dacă tu simți acum că dacă nu fumezi te dai cu capul de pereți, cu siguranță nu o să faci asta și o să poți să supraviețuiești mai departe fără nicio problemă. De fapt, statistic vorbind s-a dovedit că dacă aștepți 10-15 minute oricum dispare nevoia de a fuma. Deci faptul că eu am o anumită stare sau o anumită idee care îmi trece prin minte, nu înseamnă că trebuie să și acționez asupra ei. Pot doar să o observ…

Rebecca Walter: Asta presupune foarte mult autocontrol.

Eugen Popa: Înseamnă să nu mai fii atât de primar în manifestări.

Rebecca Walter: Spune-mi dacă te poți autohipnoza, și dacă da, în ce scop și cu beneficii?

Eugen Popa: Hipnoza este o unealtă sau o trusă de unelte. O poți folosi pentru a rezolva probleme, pentru a vindeca ceva sau pentru a optimiza ceva, pentru a a duce noi abilități, calități în viața ta. Deci sunt oameni care folosesc autohipnoza pentrru a fi mai buni sportivi, mai buni profesioniști, pentru a fi mai creativi, mai buni artiști etc. și sunt oameni care au diverse probleme și folosesc autohipnoza în scopuri paliative.

Rebecca Walter: Există oameni care nu răspund la hipnoză?

Eugen Popa: Nu, există doar oameni care nu vor. Singura situație în care hipnoza nu va funcționa, de fapt există un singur motiv pentru care hipnoza nu funcționează: frica omului.

Rebecca Walter: Frica de necunoscut?

Eugen Popa: Frica că nu mai are control, că își pierde autonomia etc. Eu le spun oamenilor de fiecare dată când vin să lucreze cu mine “Ok, ție îți este frică să pierzi controlul. Dacă aveai control, nu ajungeai la mine cu problema ta, pentru că o controlai”. Deci problema te controlează și tu spui că ai control și vrei să-l păstrezi.

Rebbeca Walter: Sunt sigură că sunt foarte mulți oameni cărora le este teamă deși ar fi curioși să încerce o ședință de hipnoză, să descopere ce înseamnă, cum funcționează. Spune-mi, este și o formă de suport psihologic?

Eugen Popa: Oamenii nu se tem de hipnoză, oamenii se tem de necunoscut. Un om care de exemplu spune că îi este frică de înălțime, nu îi este de fapt frică de înălțime, ci de ce s-ar putea întâmpla cu el dacă va pica de la înălțime. Un om căruia îi este teamă de spații închise, se teme de fapt de filmul care apare în capul său când este într-un spațiu închis. Insă nu spațiul în sine îl sperie. La fel se întâmplă și cu hipnoza.

Rebecca Walter: Cum convingi un om să nu-i mai fie frică?

Eugen Popa: Nu-l conving. Jobul meu nu este de a-l convinge ci de a-i explica. Dacă ar fi să-ți explic foarte pe scurt, îți spun așa: hipnoza este comunicare, este acceptarea sugestiilor pe care eu ți le ofer în scopul de a te ajuta pe tine să obții ceea ce îți dorești. Aceasta este hipnoza. Și atunci ca noi să obținem rezultate am nevoie din partea ta să lași deoparte controlul imaginar asupra vieții tale și să mă lași să conduc. Eu sunt mai degrabă un ghid, o călăuză, decât orice altceva. Și atunci dacă vrei să lucrăm împreună, facem un contract. Partea ta de contract este să faci ceea ce îți spun eu iar partea mea de contract este să te călăuzesc pe tine pentru a ajunge la scopul pe care ți l-ai propus.

Rebecca Walter: Cum ies oamenii de la o ședință de hipnoză? Ce spun ei după ce ies din transă?

Eugen Popa: Depinde de la caz la caz. De cele mai multe ori ies cu un sentiment de ușurare, pentru că problemele cu care întră sunt grele.

Rebecca Walter: Mi se pare o magie ce faci tu. Gata, a venit omul, au trecut 20 de minute, i-ai luat grijile de pe umeri…

Eugen Popa: Știi care este cea mai mare magie? Că nu ai nevoie de niște poțiuni magice sau de o baghetă fermecată ca să obții transformări. Ai nevoie doar de complianța omului, ai nevoie de ajutorul omului ca să urmeze ceea ce îi spui tu.

Rebecca Walter: Poți manipula prin hipnoză?

Eugen Popa: Absolut. Și nu am nevoie de hipnoză ca să manipulez.

Rebecca Walter: Sigur că da, însă eu mă refer strict la hipnoză. Oameni cu acest profil negativ.

Eugen Popa: Sigur. Noi cu toții o facem. Faptul că mă îmbrac într-un anumit fel, este tot o formă de manipulare, pentru că vreau să creez o impresie bună, adică să îți influențez părerea despre mine. Asta este tot o formă de manipulare.

Rebecca Walter: Cât de greu este să practici hipnoza? O poate practica oricine?

Eugen Popa: Absolut.

Rebecca Walter: Te întrebam mai devreme despre autohipnoză. Cum o poți practica? Trebuie să te pregătești într-ul fel?

Eugen Popa: Hai să facem un pas înapoi. Oricine poate să învețe tehnicile pe care noi le predăm la cursurile noastre.

Rebecca Walter: Așa, hai să discutăm puțin și despre cursurile voastre.

Eugen Popa: Oricine poate să învețe aceste tehnici. Următorul Training Profesional de Hipnoză modulul 1, este  în perioada 19-24 martie, în București, 6 zile, de luni până sâmbătă. În cadrul acestui training predăm peste 50 de tehnici. Hipnoza este un cumul de tehnici care te ajută să pleci de la momentul actual, mintea conștientă la subconștient. Ce se întâmplă când ajung acolo este o altă poveste. Aceste  tehnici ne ajută să inducem starea de hipnoză și apoi să lucrăm în acea stare pentru a ne aduce rezultatul dorit, după care să revenim.

Rebecca Walter: Care este feedback-ul oamenilor care vin la cursuri?

Eugen Popa: Chiar mă uitam la câteva dintre aceste feedback-uri, și una dintre participante spunea că este probabil cel mai bun curs la care a participat în ultimii 10 ani. Cursurile pe care noi le facem sunt foarte practice; modul de predare este foarte simplu – îți prezint o tehnică, ți-o explic, ți-o demonstrez, după care o practici. Și stai acolo lângă tine să văd că o faci cum trebuie, după care trece la următoarea și tot așa. Pentru că nu mă interesează doar să stai în fund pe scaun și să mă auzi pe mine vorbind 8 ore. Cel mai bun mod de a învăța este prin practică și experiență directă, nu prin teorie.

Rebecca Walter: Trebuie să ai niște abilități, să te pregătești cumva în sensul ăsta?

Eugen Popa: Nu, este suficient să îți dorești să înveți și să pui în practică ceea ce înveți. Nu ai nevoie să fi făcut cine știe ce studii în prealabil, nu ai nevoie de școală sau o anumită pregătire profesională, ai nevoie doar să-ți dorești să înveți și să vrei să aplici mai departe. Oricine poate să învețe să facă o inducție, oricine poate să învețe să aplice tehnicile pe care le predăm, nu sunt tehnici ascunse, sunt tehnici pe care le găsești peste tot, noi doar le-am cumulat în aceste traininguri.

Rebecca Walter: Auzeam la un moment dat despre hipnoza de scenă care se poate practica… cine o poapte aplica și dacă sunt oameni care apelează la tine pentru acest tip de hipnoză?

Eugen Popa:  Nu m-a invitat nimeni să fac un spectacol de hipnoză de scenă, deși am făcut câteva astfel de cursuri. Se numește hipnoză de spectacol mai degrabă decât hipnoză de scenă și cuvântul cheie nu este hipnoză, ci spectacol. Multă lume vorbește despre cum reușesc unii oameni să imite o găină pe scenă, însă este important de reținut că acel om care imită găina, o face pentru că îți dorește.

Să vedem… cine merge la un spectacol de hipnoză? Cine vrea! Cine merge la un spectacol de operă? Cine își dorește asta! La fel se întâmplă și în spectacolele de hipnzoză… cine urcă pe scenă?! Cine vrea!

 

Rebecca Walter: Înțeleg. Bine, ceea ce vedem la televizor, prin filme, ni se pare fascinant…

Eugen Popa: Este, dar nu uita că este cu acordul omului.

Rebecca Walter: Spune-mi, ai avut și experiențe negative, în sensul că ai întâlnit oameni care au reacționat negativ când au auzit de hipnoză, de ceea ce faci tu?

Eugen Popa: Da, am avut. În general, cei care au opinii negative legate de acest subiect, nu-l cunosc. Și nu au o părere negativă dintr-o experiență sau studiu direct asupra subiectului, ci din ce au auzit sau văzut în filme. Ceea ce pentru mine este egal cu zero, părerea omului din start nu este una avenită, pentru că nu știe despre ce vorbește.

Rebecca Walter: Bănuiesc că dintre toți cei care aleg să facă hipnoză, șă știe, să învețe, să practice, se întâlnesc și diferențe. Care poate fi difența între un hipnotizator bun și unul mai puțin bun?

Eugen Popa: Este foarte dificil să-ți răspund la întrebarea asta. Uite, nu evit răspunsul, dar fac o paralelă: care este diferența între un elev bun și unul mai puțin bun? Elevul bun este cel care își dorește să învețe și invață mai mult decât ce se predă la oră, la fel și în cazul cursului de hipnoză: dacă fac hipnoză și mă duc la cursul ăsta și atât și apoi fac orice altceva și nu mă mai interesează subiectul nu am cum să fiu foarte bun, nu am cum, pentru că sunt tehnici pe care eu le învăț. În fiecare an eu învăț lucruri noi, tot timpul.

Rebecca Walter: Spune-mi, ai învățat în India sau India te-a învățat efectiv pe partea de spiritualitate?

Eugen Popa: Absolut da.

Rebecca Walter: Înțeleg că este foarte importantă și experiența pe care o acumulezi din aceste plecări, din interacțiunile cu mai multe culturi.

Eugen Popa: Asta te ajută nu neapărat în domeniul terapiei, cât în domeniul dezvoltării tale personale. Dacă aș putea să dau un singur sfat oricărei persoane, acela ar fi să călătorească. Pentru că atunci când călătorești, descoperi orizonturi noi, oameni noi, culturi noi, și dintr-o dată ieși din cutiuța ta și îți dai seama că de fapt lucrurile pot fi și altfel, iar acest lucru te va ajuta enorma atunci când lucrezi cu cineva și faci terapie pentru că tu ești în filmul tău și el este în al lui. Iar dacă tu nu ai această experiență și această maleabilitate, nu vei putea să înțelegi, să te raportezi la acea persoană și să o ajuți în sensul în care are ea nevoie. Tu poți să vii și să-i oferi o prăjitură pentru că îți place ție, dar nu îi place lui, așa că tu nu trebuie să îi dai o prăjitură, ci trebuie să îi oferi ce are el nevoie.

Rebecca Walter: Simți că ai atins apogeul acestei profesii? Mai există lucruri de descoperit, de învățaț, de explorat?

Eugen Popa: Cu nemiluita. Nu există un capăt, o linie, există doar o creștere continuă. Dacă ajungi la concluzia că ai atins limita înseamnă că nu prea știi multe lucruri.

interviu smart fm cu eugen popa
Shares
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
  • LinkedIn

Rebecca Walter: Ce crezi despre mintea umană?

Eugen Popa: Că este absolut fascinantă, nelimitată și poate mult mai multe decât ne-am imaginat noi vreodată.

Rebecca Walter: Bănuiesc că bucuria de a descoperi noul în tainele minții umane este uriașă pentru tine.

Eugen Popa: Da, sunt ca un copil care se joacă și primește mereu noi jucării.

Rebecca Walter: Sunt curioasă asupra unui lucru- când vorbim de hipnoză apare întotdeauna și noțiunea de vieți anterioare. Tu crezi în asta? Sau ai avut oameni care au venit să-ți ceară să afle ce au fost într-o viață anterioară?

Eugen Popa: Da, am avut multe astfel de persoane. Pentru mine este irelevant subiectul din punct de vedere al ședinței pe care o realizez. De cele mai multe ori oamenii vin și spun “am o problemă”, iar acești oameni încearcă să proiecteze problema într-o viață anterioară pentru că nu își asigură responsabilitatea pentru problema pe care o au acum. Pe mine nu mă interesează dacă este o viață anterioară, mă interesează să rezolv problema. Acesta este scopul meu. Din acest punct de vedere sunt extraordinar de pragmatic, nu mă interesează ce tehnică faci, cum o faci, atât timp cât este moral și etic și reușești să-l ajuți pe om să obțină ce și-a dorit, este perfect.

Rebecca Walter: Aș vrea să mai îmi spui încă o dată care sunt beneficiile acestui tip de terapie.

Eugen Popa: Sunt nenumărate. Gândește-te la un computer: ai interfața și ai sistemul de operare. Dacă eu deschid calculatorul și dau dublu click, cum știe calculatorul meu că trebuie să închidă sau să deschidă ceva? Sistemul de operare este cel care generează toate aceste programe. Ei bine, când fac hipnoză mă duc și lucrez la nivel de sistem de operare. Acolo mă duc și implantez programele sau scot programele pe care nu le mai vreau. Drept urmare, pot să fac orice transformare vreau cu viața mea.

Rebecca Walter: Înțeleg că tu atingi un nivel de profunzime al minții…

Eugen Popa: Nu eu, omul cu care lucrez. Poți să spui că le atingi, dar o faci să sune foarte serios, iar lucrurile nu stau chiar așa. De asta spun tot timpul că oamenii se iau prea tare în serios. Lucrurile sunt de fapt mult mai simple. Îți dau un exemplu: lucram cu o prietenă foarte bună care avea o problemă foarte gravă de sănătate și în timpul ședinței începe să plângă. O întreb de ce plânge și îmi spune: pentru că dacă voi continua astfel, cu siguranță voi muri. Și atunci pun și eu întrebarea “prostului”: dar de ce nu schimbi?!

Rebecca Walter: Este atât de simplu de fapt.

Eugen Popa: Și ea din plâns, a început să râdă. Și îmi spune: uite, nu m-am gândit niciodată că aș putea să schimb, dar de fapt pot să schimb.

Rebecca Walter: Uneori, oamenii au nevoie de un sprijin, de un imbold, de altcineva în care să creadă.

Eugen Popa: Așa este, pentru că nu se cred pe ei înșiși și nu își dau autoritate lor înșiși și atunci au nevoie de cineva extern care să vină și să le spună ce să facă.

Rebecca Walter: Simți că acesta este drumul pe care îl căutai? Mă refer aici dacă ai găsit sensul vieții.

Eugen Popa: Sunt două întrebări de fapt aici. Drumul meu este unul spiritual, nu neapărat hipnoza. Drumul este ca prin tot ceea ce fac eu să-i ajut pe ceilalți și implicit pe  mine.

Rebecca Walter: Ce înseamnă spiritual pentru tine?

Eugen Popa: Împăcat cu tine și clar vizavi de intențiile pe care le ai atunci când acționezi, care este motivația ta intrinsecă, profundă. Victor Frankl spunea că fiecare om trebuie să aibă un scop în viață. În momentul în care îl găsești, chiar dacă nu ești 100% sigur de el, dar măcar dacă ai ales unul, ai o lumină în suflet și o claritate în minte și mergi mai departe. Dacă nu îl ai, ești căpiat.

Rebecca Walter: Spuneai că ai călătorit foarte mult, care nație de pe planeta asta cu care ai interacționat, ți se pare cea mai spirituală?

Eugen Popa: Bali, Indonesia. Este un loc de pe altă planetă, un loc absolut superb. Este o îmbinare perfectă între tradiție milenară și noutatea de zi cu zi.

Rebecca Walter: Au reușit ei să atingă niște nivele de înțelegere foarte înalte, profunde, nobile?

Eugen Popa: Cu siguranță că fiecare nație are reeprezentanții săi din punct de vedere al spiritualității, dar problema nu se pune care sunt vârfurile, ci care este media. Nivelul de fericire al unui grup sau al unei nații este dat de medie, nu de vârfuri.

 

interviu smart fm
Shares
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
  • LinkedIn

0/5 (0 Reviews)