Superstițiile sunt universale și dezvăluie un conflict cheie în modul în care gândim.

Superstițiile reprezintă, cu siguranță, unul dintre cele mai fascinante comportamente umane de zi cu zi pe care le întâlnim. Probabil că în jurul tău sunt destui oameni care sunt prinși în capcana superstițiilor; poate că ești și tu.

S-ar putea să nu fim pe deplin conștienți de nenumăratele reguli pe care le urmăm pentru a ne asigura că viața merge așa cum ne dorim. Ți s-a întâmplat vreodată să nu îți dorești să te mai întorci după ce ai ieșit pe ușa casei pentru că aduce ghinion? Ți-a dat cel puțin un fior sau un gând de teamă o zi de marți sau vineri 13? Te încrunți când vezi că-ți taie calea o pisică neagră?

Când ți-ai citit ultima oară horoscopul? 😊

Dacă ești ca majoritatea oamenilor, este posibil ca ocazional să ai un comportament superstițios, fără să conștientizezi sau să te gândești prea mult la asta.

Superstițiile reprezintă un fenomen universal și cu greu cineva poate să devină imun față de el. “Chiar și adulții inteligenți, educați și stabili emoțional deși recunosc că superstițiile lor nu sunt rationale, aleg să le urmeze“, a scris Jane Risen, psiholog al Business School din Chicago, care studiază psihologia superstițiilor și gândirea magică. Sună ca o contradicție că noi, oamenii, putem fi atât de inteligenți, și totuși încă să credem în superstiții. Dar nu este deloc așa.

Pentru a explica presupusa contradicție aceasta se folosește de cele două părți ale minții noastre.

În 2011, psihologul Daniel Kahneman a publicat o carte numită Gândire rapidă, gândire lentă, care a popularizat o teorie în creștere în literatura psihologică. Teoria scoate în evidență două canale principale, sau “sisteme”, în care gândim și modul în care interacționează cele două între ele, poate explica cum gândurile superstițioase provin și rămân să ne alimenteze viața.

Kahneman sustine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeste „thinking fast” (gândire rapidă) este inconstient, intuitiv si nu necesită efort voluntar sau control, pe când sistemul 2, denumit „thinking slow” (gândire lentă) este conștient, foloseste rationamente deductive si necesită mult efort.

Sistemul 1 operează automat şi rapid, cu efort redus sau nul şi fără senzaţia de control voluntar. Sistemul 2 acordă atenţia necesară activităţilor mintale solicitante, printre care se numără calculele complicate.

Sistemul 1 este înnăscut, o consecință a evoluției si rezultatul adaptării la mediu de-a lungul timpului, pe când sistemul 2 este o componentă specifică omului. De altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este sistemul 2 – sinele conștient și rațional, cel care gestioneaza credinte, optiuni si decizii.

Prima cale, numită Sistemul 1, reprezintă reacțiile noastre imediate, rapide. Este partea creierului nostru care gândește în stereotipuri și ia hotărâri rapide. În cazul superstițiilor, sistemul 1:

  1. Încearcă să găsească rezultate simple ale procesului cauză – efect pentru a înțelege lumea

Ne face să credem lucruri ca: Am purtat acest tricou ultima dată când a câștigat echipa mea preferată meciul, așa că ar trebui să o port din nou.

2. Nu își dorește să ispitească soarta

Sistemul 1 este cel care vine cu scenariul cel mai rău posibil pentru acțiunile noastre. Și este foarte sensibil la ironie. “Oamenii cred că este mai probabil ca o persoană să fie respinsă de universitatea unde îți dorește cel mai tare să studieze dacă poartă în mod convingător un tricou al acelei școli în așteptarea deciziei“, explică Risen în lucrarea sa.

3. Se bazează pe confirmarea propriilor profeții

Când oamenii se gândesc la superstițiile lor, probabil vor găsi instant exemple din memorie care să le susțină”, scrie Risen.

Confirmarea este cea care dă și mai multă putere superstiției: Echipa mea a câștigat pentru că am purtat tricoul. Este magic!

Sistemul 2 este creierul mai lent, rațional, care se bazează mai mult pe fapte obiective. Sistemul 2 ar trebui să sară să ne spună: Nu fi idiot; un tricou vechi nu poate influența un meci. Jucătorii o fac. Și tu nu ești jucător.

Risen susține însă că de multe ori ignorăm intenționat Sistemul 2. Astfel ne lăsăm copleșiți de superstiții chiar și atunci când știm că sunt ilogice. Și există cercetări (și bun simț) pentru a susține acest lucru.

Iată un exemplu clar: un studiu i-a pus pe participanți să arunce săgeți la o tablă darts urmând să fie recompensați pentru acuratețea lor în lovirea țintei. Cercetătorii au descoperit că, chiar și cu recompensa, oamenii erau mai puțin exacți în aruncarea săgeților atunci când era o imagine a unui copil pe table de darts, comparativ cu momentul în care era o imagine a lui Adolf Hitler. Deși în mod realist, aceștia știau că nu pot face nici rau și nici bine jucând darts cu oricare dintre cele două imagini, teama și recunoașterea bazată pe memorie i-a oprit să-și urmeze gândul conștient. Exact așa funcționează creierul uman și în cazul superstițiilor.

În viziunea lui Risen, adesea “acceptăm” – și urmăm reacția sistemului nostru 1 – chiar și atunci când știm că este irațional, din câteva motive simple.

Costurile superstițiilor sunt adesea scăzute (purtarea unui tricou nu cuprinde nimic costisitor). Între timp, costul pierderii unui joc poate fi frustrant.Ce ai de pierdut dacă porți același tricou la fiecare meci?

Ce pierzi dacă ai grijă să nu porți niciodată hainele pe dos? Ce pierzi dacă ai grijă să nu te întorci din drum?… Exact! Mai nimic. Asta este unul dintre motivele pentru care oamenii preferă să îmbrățișeze un obicei compulsiv decât să se dezvețe.

Un alt motiv, susține Risen  este că dacă ne este foarte ușor să ne imaginăm ce se poate întâmpla, devine foarte greu să ignorăm superstiția.

Există încă o teorie care explică de ce superstiția supraviețuiește  în ciuda faptului că ne cunoaștem tot mai bine: ne permite să simțim un anumit control asupra acestei lumi haotice, chiar dacă acțiunile noastre sunt lipsite de sens. Când atât de puține lucruri din lume sunt previzibile, este un confort irezistibil să simți că poți controla anumite situații.

În consecință superstițiile nu ne fac proști; ele ne fac umani.

 

 

0/5 (0 Reviews)